La 31 iulie 1978, Yasushi Chimura și iubita sa, Fukie, au ieșit să privească stelele în apropierea coastei din Obama, prefectura Fukui. Aveau 23, respectiv 22 de ani. Nu s-au mai întors niciodată acasă. În aceeași vară, Kaoru Hasuike, în vârstă de 20 de ani, și iubita sa, Yukiko, de 21 de ani, au dispărut de pe o plajă din Kashiwazaki, prefectura Niigata. Cu un an înainte, o asistentă medicală auxiliară în vârstă de 19 ani, Hitomi Soga, dispăruse de pe insula Sado împreună cu mama ei, în timp ce se întorceau pe jos de la cumpărături — mama ei nu avea să mai fie găsită niciodată.
Timp de decenii, Japonia a trăit în incertitudine, neavând nicio dovadă clară despre soarta acestor oameni. Apoi, pe 17 septembrie 2002, în cadrul primului summit istoric dintre Japonia și Coreea de Nord, liderul nord-coreean Kim Jong-il a recunoscut adevărul: agenți ai regimului îi răpiseră.
Între 1977 și 1983, treisprezece persoane fuseseră luate de pe plajele și străzile Japoniei pentru un singur scop sinistru: să instruiască spionii nord-coreeni în limba și obiceiurile japoneze. Din totalul victimelor, Phenianul a anunțat că cinci erau în viață, iar opt muriseră.
Întoarcerea acasă și o nouă criză diplomatică
Pe 15 octombrie 2002, cei cinci supraviețuitori au coborât scara unui avion guvernamental închiriat pe aeroportul Haneda, pășind pe pământ japonez pentru prima dată după 24 de ani. Înțelegerea inițială stabilită de guvernul japonez prevedea o vizită de două săptămâni, după care aceștia urmau să se întoarcă în Coreea de Nord. Planul a fost însă dat peste cap: Coreea de Nord le reținuse copiii ca garanție. Soții Chimura aveau trei copii, iar soții Hasuike aveau doi, toți născuți și crescuți la Phenian.
Situația a generat tensiuni uriașe și opinii împărțite în interiorul familiilor. Toru, fratele mai mare al lui Kaoru Hasuike, a declarat public că, dacă fratele său ar fi încercat să se întoarcă cu avionul în Coreea de Nord, l-ar fi legat și l-ar fi încuiat în casă. Presat de circumstanțe, pe 24 octombrie, guvernul japonez și-a anunțat decizia: cei cinci aveau să rămână definitiv în țară. Ca reacție, Coreea de Nord a calificat gestul drept o încălcare a acordului și a întrerupt negocierile.
Șocul adevărului pentru generația tânără
Copiii au rămas la Phenian încă nouăsprezece luni. În cele din urmă, toți cei cinci au fost eliberați în mai 2004, după ce premierul japonez Junichirō Koizumi a zburat pentru a doua oară la Phenian. Este vorba despre Yasuhiko, Kiyoshi și Emi Chimura, alături de Katsuya și Shigeyo Hasuike, care aveau atunci vârste cuprinse între adolescență și începutul vieții adulte.
Tinerii nu știau nimic despre adevărata lor origine. În 2002, Kaoru Hasuike le spusese doar că părinții pleacă într-o călătorie și se vor întoarce în câteva săptămâni; el a așteptat până când au ajuns în siguranță în Japonia pentru a le dezvălui că sunt japonezi și că fuseseră răpiți.
„Nu au spus nimic”, a povestit el mai târziu. „A fost un șoc prea mare.”
La rândul său, Yasushi Chimura, ai cărui copii aveau între 16 și 22 de ani, a mărturisit că, la câteva săptămâni după sosire, încă nu le spusese deloc adevărul.
Cazul special al familiei Soga-Jenkins
O situație cu totul aparte a implicat-o pe Hitomi Soga. Soțul ei era Charles Robert Jenkins, un soldat american care dezertase de la postul său din Zona Demilitarizată (DMZ) în 1965, iar cele două fiice ale lor, Mika și Brinda, se născuseră în Coreea de Nord. Deoarece risca să fie arestat de armata americană ca dezertor imediat ce punea piciorul în Japonia, Jenkins a refuzat inițial să zboare acolo. Soluția a venit în iulie 2004, când familia s-a reunit temporar la Jakarta, după 21 de ani de separare. Câteva săptămâni mai târziu, Jenkins a venit în Japonia, s-a predat la baza militară Camp Zama și a executat o pedeapsă de 24 de zile de închisoare.
Destine regăsite
Toți cei implicați și-au găsit în cele din urmă un nou drum în libertate. Familiile Hasuike și Chimura s-au întors acasă, la Kashiwazaki și, respectiv, Obama. Kaoru Hasuike a scris o carte despre experiența sa dramatică și a devenit profesor universitar. Jenkins și Soga s-au stabilit pe insula Sado, locul de unde ea fusese răpită în urmă cu decenii, iar Jenkins a lucrat într-un parc turistic, vânzând biscuiți din orez, până la moartea sa în 2017, la vârsta de 77 de ani.
În prezent, Japonia recunoaște oficial 17 cetățeni ca fiind victime ale răpirilor comise de regimul nord-coreean. Dintre aceștia, doar cei cinci întorși în 2002 și-au revăzut țara natală, numărul rămânând neschimbat timp de 24 de ani.
