Japonia a făcut o mișcare financiară de proporții care a atras imediat atenția piețelor. În august, Tokyo a cheltuit aproximativ 98,7 miliarde de dolari pentru a cumpăra yeni și a opri deprecierea monedei. A fost cea mai mare intervenție valutară lunară din istoria Japoniei. Iar aici apare partea care interesează Washingtonul.
Rezervele Japoniei în titluri externe au scăzut cu 87,8 miliarde de dolari într-o singură lună. O mare parte din aceste rezerve este reprezentată de titluri ale Trezoreriei SUA. Analiștii estimează că Japonia ar fi vândut o parte dintre aceste titluri pentru a obține dolarii necesari intervenției și pentru a susține yenul.
Dar Tokyo nu a spus oficial că întreaga scădere provine din vânzarea obligațiunilor americane. Pot fi implicate și alte active sau depozite.
Ironia este că intervenția Japoniei și a SUA asupra pieței valutare a fost una coordonată — prima astfel de operațiune comună de acest tip din ultimele decenii.
Cu alte cuvinte, Japonia nu pare să fi vrut să „lovească” America. A vrut să-și apere moneda. Problema este că, atunci când una dintre cele mai mari deținătoare de titluri americane începe să-și reducă activele pentru a-și apăra propria economie, **piețele se uită imediat spre Washington.
Iar întrebarea devine inevitabilă: Cât de mult poate Japonia să-și apere yenul fără ca această operațiune să pună presiune suplimentară pe piața datoriei americane?
Direct la Țintă
