George Moise : „Onsen” În baia termală, goi pușcă, de fapt peste tot în Japonia, oamenii deprind în timp atât de bine arta de a-i ignora pe ceilalți, încât uneori uită că nu sunt singuri

De către

19 februarie 2026

Printre obiceiurile locului care s-au lipit de mine e și mersul, destul de regulat, la onsen. În baia termală, goi pușcă, de fapt peste tot în Japonia, oamenii deprind în timp atât de bine arta de a-i ignora pe ceilalți, încât uneori uită că nu sunt singuri. Așa am fost martor fără voie, la scurte momente de sinceritate, scăpate precum niște bule care ne dau de gol când se ridică la suprafața apei.

Eram într-un bazin în aer liber, măricel. În față, intrarea în saună, în dreapta bazinul cu apă rece, în stânga, băile cu nămol, în spate, trecutul și alte băi exterioare. Lângă mine, un domn probabil de aceeași vârstă. Din saună iese un tânăr și după ce aruncă două ulcele pe el să se obișnuiască, intră cu totul în apa rece. N-aș fi tras cu ochiul la domnul de lângă mine dacă n-ar fi scos un mmm admirativ când tânărul a apărut pe ușa saunei. Și-a mușcat cu încetinitorul buza de jos, a scos un oftat pe jumătate gemut și a zis destul de tare cât să-l aud de unde eram: Ii karada shiteru ne… (în traducere aproximativă: Da’ ce corp mișto are…) S-a ridicat din bazin și înainte să intre în saună, s-a oprit și s-a aplecat să-i spună ceva celui din bazin. De auzit n-am auzit, dar de văzut am văzut clar cum tânărul se încăpățâna să nu întoarcă capul și fixa un punct undeva departe, înainte, așa cum ignori pe cineva pe care l-ai cunoscut atât de bine, încât nu vrei să mai ai de-a face cu el niciodată. Bărbatul a așteptat o vreme un răspuns care n-a mai venit, a pufnit cu obidă și a intrat în saună.

Altădată, în același bazin în aer liber, într-o zi din timpul săptămânii, fără prea mulți mușterii. Taman când îmi era mai bine și mă bătea gândul să mă cufund și în apa rece pentru contrast, lângă mine se așează un domn cu mult mai în vârstă. Se cuibărește confortabil între bolovani și începe să geamă. Nu o dată și gata, nu. În serie, ca la masaj erotic, mormăieli serioase, nu jucărie, de om călcat de urs, călcat de orgasm multiplu. Mă fac mai mic în apă și îl aud, între două gemete: Soba kuitee… (aproximativ: Aș hali niște tăiței de hrișcă…)

Astea sunt două pățanii recente, despre poftele domnilor la onsen (ale doamnelor rămân, cum se cuvine, poate pentru totdeauna, un mister). Acum fix zece ani scriam așa: ritualul ăsta m-a convins că treaba cu „mărimea contează” e cât se poate de adevărată. Mă refer, evident, la dimensiunea bazinului. Să stai gol puşcă într-un bazin de doi pe cinci cu încă patru bărbaţi e social acceptabil. Dacă soţia ar veni acasă şi te-ar găsi încercând să faci acelaşi lucru, dar într-o cadă de bloc, toată scena devine ceva mai greu de explicat.

Dacă doriți să revedeți, vă puteți scufunda în link-ul de mai jos.