Alegerea lui Sanae Takaichi la conducerea Partidului Liberal Democrat (LDP) marchează un moment istoric pentru politica niponă: pentru prima dată, Japonia se pregătește să aibă o femeie prim-ministru. Într-o țară care ocupă poziții modeste în clasamentele globale privind egalitatea de gen, ascensiunea ei are o încărcătură simbolică majoră. Totuși, Takaichi, în vârstă de 64 de ani, nu este o reformatoare progresistă, ci o conservatoare dură, autodeclarată discipolă a lui Margaret Thatcher, cu o agendă mai degrabă axată pe securitate și stabilitate.
Dincolo de dimensiunea simbolică, alegerea ei reflectă tensiunile interne din LDP după o serie de înfrângeri electorale și scandaluri legate de fondurile politice. Partidul caută să recâștige credibilitatea publică, dar și să își securizeze poziția dominantă în Camera Inferioară, unde majoritatea îi oferă, cel puțin deocamdată, șansa de a impune viitorul premier. Takaichi a câștigat competiția internă în dauna lui Shinjiro Koizumi, un politician mai tânăr și perceput ca mai deschis reformelor, semn că aripa conservatoare a partidului își păstrează influența.
Ce urmează?
Pe termen scurt, Takaichi va trebui să gestioneze două fronturi majore:
– Intern, presiunea inflației și stagnarea salariilor, care alimentează neîncrederea populației. Evitarea temelor sociale sensibile – egalitatea de gen, diversitatea, memoria istorică – arată că LDP preferă să nu deschidă falii culturale, însă riscă să perpetueze imaginea unei formațiuni conservatoare, deconectată de la noile generații.
– Extern, relația cu Statele Unite și cu Donald Trump, care va cere un angajament mai mare al Japoniei în domeniul apărării, inclusiv o creștere a cheltuielilor militare. O întrevedere cu președintele american, planificată pentru sfârșitul lunii octombrie, ar putea deveni primul test de rezistență.
Mai departe, Takaichi va fi judecată prin prisma capacității de a echilibra politica de securitate regională – în fața ascensiunii Chinei și a amenințării nord-coreene – cu nevoia de stabilitate economică internă. Fără sprijinul partidelor de opoziție, fragmentate dar necesare pentru formarea unei majorități funcționale, LDP riscă să rămână captiv între presiunile externe și nemulțumirea internă.
Dacă va reuși să transforme autoritatea sa conservatoare într-un mesaj de fermitate strategică – cu accent pe securitate economică și alianța cu SUA – Takaichi ar putea consolida profilul Japoniei ca actor-cheie în Indo-Pacific. În lipsa unor reforme interne și a unei strategii de reconectare cu electoratul, însă, mandatul ei riscă să fie scurt și dominat de crize reactive.
Andrei Stoian
